duc lipsa de timp

Stiu, a trecut mult. Foarte mult de cand n-am mai dat pe aici. Dar banuiesc ca e din cauza ca mi-e bine in cele din urma. Nici acum nu am prea mult timp, dar vreau totusi sa impartasesc ceea ce reusesc sa mai fac in timpul scurt in care fac numai ce vreau.

So, here goes. Photosessionul a fost facut pentru colectia Adelinei. Intr-o sambata seara, intr-un subsol. Machiajul e mana lui dushky.

prodigy rocks

Cu parul zburlit tremurand in ritm de bass si cu gatul uscat am urlat si dansat pana la epuizare.
Mi s-a mai spus ca Prodigy nu isi lasa publicul sa respire, dar n-am crezut.
Chiar asa e.

Pentru ca mi-a tremurat si sufletul de incantare nu am facut nici o poza. Dar ma scapa dushky. Asa ca revin cu intariri pe seara, dupa ce apuc sa trag aer in piept si sa pun capul pe perna.

despre tras

Cand ai 5 ani te razbuni pe mama ca te pune sa dormi de amiaza si sa mananci la ore fixe exact atunci cand tu ai vrea sa te (mai) joci. Ii spui ca e rea si ca n-o mai iubesti. Cand ai 14 ani te razbuni pe colega de banca pentru ca ti-a suflat iubitul si s-a pupat cu el in spatele salii de sport. Ii spui ca e curva si nesimtita. Si ca n-o sa mai vorbesti cu ea niciodata. Cand ai 18 ani te razbuni pentru ultima data pe iubitul tau de trei luni si ii colorezi masina cu spray-ul dupa care ii gravezi in vopsea un mesaj de dragoste. Ii spui ca e bou. Dupa 18 ani ar cam trebui sa te opresti din razbunare. Dupa varsta asta, un asemenea act e doar o dovada pura de prostie, vulgaritate si minte ingusta.

Cand conduci o companie, o tara, o opinie publica ar trebui sa dai dovada de diplomatie si sa recunosti cand unul mai inteligent si mai ager ti-o trage. Ar trebui. Teoretic. Insa cand mintea ti-e cat ghinda si mai trebuie si proptita din cand in cand, cand crezi ca daca ii dai una peste nas aluia care - asa cum aminteam mai inainte - ti-a tras-o in stil mare, exact atunci cand iti era plapuma mai calda, nu mai ai nicio scapare. Se cheama ca esti un om mic. De nimic.

Eu le-am tras-o. Le-am cam scuturat temeliile cand se asteptau cel mai putin. Pentru ca sunt hotarata si diplomata - atribut care in ochii lor trebuie apostrofat in mod imperativ - si pentru ca nu mi-au putut clinti decizia, acum se razbuna. Infantil si retard, din punctul meu de vedere. Sunt, aparent, obligata sa semnez declaratii si sa imi iau angajamente fata de niste persoane a caror opinie ori autoritate falsa nu a contat niciodata pentru mine. Spun aparent, pentru ca in fond nu sunt obligata sa fac nimic.

amr 3

Nu stiu cum e la voi la lucru, dar la mine conceptul de politete a ramas candva demult, la usa cortului. "Fa-mi". "Adu-mi". "Trimite-mi".
Nu mi-a cerut nimeni sa-l bag undeva, desi de fiecare data - dand dovada de o generozitate iesita din comun - i-am bagat pe toti. Pe rand. Si uneori si la gramada.
Dar plec. In curand. Si n-o sa fiu eu aia care o sa-si faca mustrari de constiinta. Pentru ca eu n-am de ce. Constiinta mea e curata.
De azi cred ca incep sa-i bag cu voce tare.

Hardcore!!!

intrebare

Cand lucrezi intr-un birou sunt multe lucruri pe care le faci si pe care seful tau nu ar trebui sa le afle. Cum ar fi cadourile alea de la furnizori pe care le-ai dus acasa. Zecile de pagini color pe care le scoti la imprimanta firmei. Messengerul pe care l-ai instalat pe ascuns. Xeroxurile facute in interes personal atunci cand e plecat la o intalnire de afaceri. Telefoanele pe care le dai de pe mobilul "de lucru". Site-urile pe care le ascunzi in bara atunci cand trece un coleg pe langa biroul tau.

Ma intreb: daca ar stii toate astea, m-ar concedia?

carnivale

Pentru ca am in sfarsit verde sa postez fotografiile facute pentru colectia dushky si pentru ca am terminat de organizat mostenirea pe care o voi lasa nefericitei care ma va inlocui la birou, profit de ocazie si ma laud.

P.S. Dushky spune ca manipularea nu-i mai place si ca vrea alta... eu zic ca modelul conteaza, iar modelul (in cazul de fata) a facut foarte mult...

la final

Vreau inapoi. Vreau sa fie iar sambata. Cu tot cu ploaie, cu agitatie, cu migrene. Uitandu-ma la cum a fost, inca tresar...

Dushky, a fost prea scurt...

Ma chinui de 4 ore sa incarc un video in postul de fata si nu am nici o sansa. Asta pentru ca mi-a cam tremurat mana la pozat (de emotie, evident) si ma gandeam ca va las sa va delectati si cu sonor - care a fost cel mai tare (si nu sunt subiectiva). Dar atotputernicul blogspot nu-mi permite. Asa ca pana reusesc sa dezleg misterele necunoscutului site, cateva fotografii cu aura de mister (a.k.a. miscate).