lovitura de gratie

Stau cu ideea asta in neuron de mai bine de o luna. Nu am reusit pana acum sa ii dau o forma, dar intr-una din noptile trecute, cum nu puteam dormi, i-am cusut o forma care sa i se potriveasca.

Nu-mi plac multe lucruri. Prea multe, daca e sa luam in considerare parerile altora. Dar cum nu le prea luam in considerare, raman la ideea ca nu-mi plac multe lucruri si atat. Unul dintre ele, era evident ca voi vorbi despre unul in mod special, surpriza-falsa. Un fel de "Uite surpriza, nu-i surpriza". Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, surprizele imi plac enorm, desi e cam greu sa am parte de ele pentru ca in majoritatea cazurilor in care mi se pregateste vreuna, o miros de la o posta. Prind imediat indiciile si stiu intotdeauna unde anume duce o intrebare adresata din senin.
Asadar, nu as fi ajuns sa povestesc despre suprizele-false daca nu as fi avut parte de ele.

Cazul 1: E o zi ca oricare alta pentru tine, e ziua de nastere a altcuiva. Nimic neobisnuit. Acel cineva iti e amic, sa spunem. Ii cauti cadou de o saptamana, desi te gandesti la asta de vreo trei. Saptamani. Ajustezi bugetul conform cerintelor si ii cumperi cadoul. Stii sigur ca-i va placea. Doar il cunosti destul de bine. Cel putin asa iti inchipui. Peste vreo jumatate de an, el - amicul tau - iti va demonstra contrariul. Cadoul ii place enorm. Il reprezinta si te reprezinta in acelasi timp. Ooo, ce-o sa va mai aduceti aminte de ziua asta. Zambete, fericire, lacrimi etc.
Trece jumatate de an. E o zi ca oricare alta pentru restul lumii. E cea mai importanta zi pentru tine. Si ai crede ca e la fel si pentru prietenii tai. Si astepti. Nu te astepti la nimic - cel putin nu teoretic. Practic ai vrea ca ei sa nu fi uitat tocmai in ziua asta ce anume iti place. Amicul in cauza ti-a promis atunci, cand tu n-ai uitat de cea mai importanta zi pentru el, ca vei avea o mare surpriza in cea mai importanta zi pentru tine. L-ai crezut sincer. Ai fost naiv. Mare greseala.
A venit ziua. A trecut ziua. A trecut o saptamana. Deja devine evident ca nu ti-a luat nimic. Nu ti-ar trebui nimic, cel putin nu ce ti-ar putea oferi prietenii (includem aici aparate foto profesionale, o masina, o mica vila cu o mare piscina s.a.m.d.). Te cauta, nu mai scoate nici macar o soapta despre incident. In mod ciudat, evenimentul se sterge din memoria lui. Si atunci te intreaba contrariat de ce nu te mai comporti "ca inainte". Numai ca el nu stie inainte de ce anume.

Cazul 2: Din nefericire pentru tine nu ai doar un amic plin de surprize. Ai doi. Ambii se nimeresc sa te (ne)fericeasca in aceeasi zi din an. Din pacate, din acelasi an. Amicul cu numarul 2 e mai laudaros, iti spune cu doua saptamani inainte de marea ta zi sa te pregatesti. E mare. E mama tuturor surprizelor. Te bate la cap zilnic. Deja iti intra in sistem.
Vine ziua. Trece ziua. Nimic. Va vedeti apoi. Spre deosebire de amicul no. 1, caruia inca ii ploua in memorie, amicul no. 2 isi / iti aduce aminte ca are restanta. Azi surpriza nu-l insoteste. Vine maine. Pare-se. Si trec deja trei saptamani de cand ti-a promis. Nimic. In mod incredibil, ziua lui cea mai importanta urmeaza la scurt timp. Te agiti, cauti, numeri banii din portofel pe care ai vrea sa-i ai. Din buget de austeritate, dupa ce amani o programare la dentist si sacrifici jumatate de plomba ii cumperi ceva simbolic. Iti e amic, chestiile astea sunt apreciate. Mai ales ca e vorba de un sacrificiu. Momentul in care tu ii faci cadoul, desi el inca nu ti l-a adus pe al tau, ii aduce aminte ca trebuie sa nu mai uite (sic!) sa iti faca surpriza. Stiai oricum de ceva vreme ca nu miroase a bine, dar pur si simplu ti-ai scuturat ideea asta de pe umeri. Iti e amic, nu te poate minti zilnic.
Azi, la sapte saptamani distanta de ziua cea mare, te intrebi daca nu cumva surpriza era conditionata de ceva anume. El nu primeste, tu nu primesti. Desi, cu toata urma de sinceritate ramasa dupa publicarea postului astuia, inca nu vreau sa percep asa ceva.

Singura framantare care ma incearca acum, ca ultim resort ramane: Nu cumva asta era surpriza in sine - lipsa surprizei? Desi ii banuiesc pe ca amicul no.1 si amicul no.2 de lipsa glandei conspirationiste, o glanda absolut necesara pentru a construi o intreaga masinarie foarte de bine unsa pe care eu sa nu o intuiesc.

P.S. Nu ma intelegi gresit, va rog crutati-mi sinceritatea. Sunt dependenta de surprize. Le astept cu putin mai putin drag decat le ofer, dar totusi le astept.